четверг, 6 марта 2014 г.

Regulament intern al unităţii










APROBAT:
Prin ordinul nr. ___ din _________
_____________________________
(funcţia conducătorului unităţii)
„___” ___________________ 20_

REGULAMENT
intern al Unităţii
_______________________________________
(denumirea instituţiei medicale)

I. PRINCIPII GENERALE
1. Prezentul Regulament are scopul de a legifera, modalitatea realizării de către salariaţi a dreptului la muncă şi la protecţia muncii, la asistenţă şi protecţia socială.
Prezentele principii reies din activitatea unităţii, condiţiile de eficienţă, necesitatea respectării unei anumite ordini, a unor anumite reguli ce reglementează raporturile de muncă dintre angajator şi salariaţii unităţii __________________________________, pentru atingerea unui scop comun – asigurarea asistenţei medicale a populaţiei, impunerea unui adevăr evident, valabil pentru orice activitate umană desfăşurată în colectiv.
Disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii.
1.1.     Prezentul Regulament este un act juridic, elaborat în baza prevederilor art. art. 198, 199 din
Codul muncii al Republicii Moldova, care conţine prevederi referitoare la securitatea şi sănătatea   în muncă, respectarea principiului nediscriminării, eliminarea hărţuirii sexuale şi a oricărei forme de lezare a demnităţii în muncă, drepturile, obligaţiile şi răspunderea angajatorului şi ale salariaţilor; disciplina muncii, abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile potrivit legislaţiei în vigoare, procedura disciplinară, regimul de muncă şi de odihnă, precum şi alte reglementări privind raporturile de muncă în entitate.


II. ORDINEA DE ANGAJARE ŞI CONCEDIERE A SALARIAŢILOR
2. Salariaţii îşi realizează munca prin încheierea unui contract individual de muncă cu _____________________________________________________  în  formă scrisă, care îşi produce
                                           (denumirea unităţii)
efectele din ziua semnării, dacă contractul nu prevede alt ceva.
2.1. Contractul individual de muncă se întocmeşte în două exemplare, se semnează de către părţi, atribuindu-li-se un număr din registrul unităţii, cu aplicarea ştampilei acesteia. Un exemplar se păstrează la unitate, iar celălalt se înmânează salariatului.
2.2. Contractul individual de muncă poate fi încheiat:
a)       pe o durată nedeterminată;
b)       pe o durată determinată, dar nu mai mare de cinci ani;
c)       pe o durată determinată în vederea exercitării unor lucrări cu caracter temporar în următoarele cazuri:
-      cu persoanele pensionate pentru limită de vârstă – pe o perioadă de până la 2 ani;
-      cu persoanele care îşi fac studiile la instituţiile de învăţământ la cursurile de zi;
-      la alegerea, pe o perioadă determinată a salariaţilor, în funcţii elective în autorităţile publice centrale şi locale, în organele sindicale, patronale, alte organizaţii comerciale şi necomerciale;
-      cu conducătorii unităţilor, adjuncţii lor şi contabilii şefi ai unităţilor;
-      în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.


2.3. La încheierea contractului individual de muncă, _________________________________
                                                                                                                   (denumirea unităţii)
este obligată să ceară de la persoana care se angajează următoarele documente:
a)       buletinul de identitate sau alt document, care să-i confirme identitatea;
b)       carnetul de muncă, perfectat în modul stabilit; de la persoana ce se angajează pentru prima dată – un certificat care să adeverească ultima activitate a acestei persoane;
c)       documentul de evidenţă militară (pentru cei supuşi serviciului militar);
d)       documentul de studii, care să-i permită activitatea în funcţia respectivă.
e)       certificat medical, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Angajarea la serviciu fără prezentarea acestor documente nu se admite.                                    

2.4. Dacă angajarea în funcţie necesită cunoştinţe speciale, angajatorul este dator să ceară de la persoana ce se angajează un document care să adeverească dreptul de a activa în această funcţie.
Se interzice a cere de la persoana care se angajează alte documente, neprevăzute de legislaţie.
2.5. Angajarea se legalizează printr-un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) al angajatorului, emis în baza contractului individual de muncă negociat şi semnat de părţi.
La încheierea contractului individual de muncă, acesta se perfectează conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
2.6. La începerea activităţii de muncă sau la transferarea la alt lucru a salariatului, angajatorul  este obligat:
a)       să aducă la cunoştinţă salariatului esenţa lucrului, condiţiile de muncă, modul de remunerare, drepturile şi obligaţiile lui de serviciu;
b)       să aducă la cunoştinţă salariatului Regulamentul intern al unităţii şi prevederile Contractului colectiv de muncă (dacă acesta este încheiat);
c)       să efectueze un instructaj privind regulile tehnicii securităţii, respectarea lor, a regulilor sanitare de producere, antiincendiare şi a altor reguli de protecţie a muncii.
2.7. Pentru verificarea aptitudinilor profesionale ale salariatului, la încheierea contractului individual de muncă, acestuia i se poate stabili o perioadă de probă conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Perioada de probă trebuie să fie prevăzută în contractul individual de muncă. În lipsa acestuia, se consideră că salariatul a fost angajat fără perioada de probă.
Pe parcursul perioadei de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile şi îndeplineşte obligaţiile stabilite de legislaţia muncii, de prezentul Regulament, de Contractul colectiv şi cel individual de muncă.
2.8. Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute de legislaţie; orice renunţare la aceste drepturi este nulă.
2.9. Pentru toţi salariaţii care lucrează mai mult de 5 zile se deschid carnete de muncă în modul stabilit.
2.10. Contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar de părţile contractului, care se anexează la contractul de bază, fiind parte integrantă a acestuia.
2.11.Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni numai în circumstanţele stabilite de legislaţie.
Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor salariale (salarii, sporuri, alte plăţi) de către angajator.
2.12. Desfacerea contractului individual de muncă se face numai în baza prevederilor legislaţiei muncii în vigoare a Republicii Moldova.
2.13. Salariatul are dreptul la demisie – să desfacă contractul individual de muncă, încheiat pe un termen nedeterminat, urmând să anunţe în scris despre aceasta angajatorul cu 14 zile calendaristice înainte.
Prin înţelegerea părţilor, contractul individual de muncă poate fi desfăcut şi înainte de expirarea termenului stabilit.
După expirarea termenului stabilit de legislaţie sau de contractul individual de muncă, salariatul este în drept să înceteze lucrul, iar angajatorul este obligat să elibereze salariatului carnetul de muncă şi să efectueze achitarea totală a acestuia pentru munca prestată.
2.14. Desfacerea contractului de muncă încheiat pe o perioadă determinată poate fi înfăptuită înainte de termen în cazul când salariatul, din motive de sănătate ori invaliditate, nu-şi poate exercita funcţiile iar angajatorul nu-şi onorează obligaţiile prevăzute de contract sau o face încălcând legislaţia muncii; în alte cazuri prevăzute de Codul Muncii al Republicii Moldova.
2.15. Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive:
- Concedierea - absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă;
- prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică.
2.16. Concedierea salariatului se face prin emiterea unui ordin (dispoziţii, decizii, hotărâri), care se aduce la cunoştinţă salariatului contra semnătură.
2.17. Concedierea (desfacerea) din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată se admite pentru motivele stabilite în art. 86 din Codul muncii, cu acordul sau consultarea prealabilă a organului sindical (după caz)), cu respectarea procedurii de concediere în cazul lichidării unităţii, a reducerii numărului sau statelor de personal.
2.18. Dacă după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) de concediere a salariatului, procedura nu poate fi repetată pe parcursul unui an calendaristic.
În termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.
2.19. Ziua concedierii este ultima zi de muncă.
         2.20. Restabilirea salariatului eliberat sau transferat nelegitim la o altă muncă se face în baza unei hotărâri judiciare şi se execută imediat.










III. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE GENERALE ALE SALARIAŢILOR
3. Drepturile şi obligaţiile salariaţilor se stabilesc în Regulamentul intern al unităţii,     ţinându-se cont de prevederile art. 9 din Codul muncii şi specificul de activitate al unităţii.
   Salariatul are dreptul:
    a) la încheierea, modificarea, suspendarea şi desfacerea contractului individual de muncă, în modul stabilit de prezentul cod;
    b) la muncă, conform clauzelor contractului individual de muncă;
    c) la un loc de muncă, în condiţiile prevăzute de standardele de stat privind organizarea, securitatea şi sănătatea în muncă, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective;
    d) la achitarea la timp şi integrală a salariului, în corespundere cu calificarea sa, cu complexitatea, cantitatea şi calitatea lucrului efectuat;
    e) la odihnă, asigurată prin stabilirea duratei normale a timpului de muncă, prin reducerea timpului de muncă pentru unele profesii şi categorii de salariaţi, prin acordarea zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare, a concediilor anuale plătite;
    f) la informare deplină şi veridică despre condiţiile de muncă şi cerinţele faţă de securitatea şi sănătatea în muncă la locul de muncă;
    g) la adresare către angajator, patronate, sindicate, organele administraţiei publice centrale şi locale, organele de jurisdicţie a muncii;
    h) la formare profesională, reciclare şi perfecţionare, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative;
    i) la libera asociere în sindicate, inclusiv la constituirea de organizaţii sindicale şi aderarea la acestea pentru apărarea drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale legitime;
    j) la participare în administrarea unităţii, în conformitate cu prezentul cod şi cu contractul colectiv de muncă;
    k) la purtare de negocieri colective şi încheiere a contractului colectiv de muncă şi a convenţiilor colective, prin reprezentanţii săi, la informare privind executarea contractelor şi convenţiilor respective;
    l) la apărare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor sale de muncă, a libertăţilor şi intereselor sale legitime;
    m) la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective de muncă, inclusiv dreptul la grevă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
    n) la repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
    o) la asigurarea socială şi medicală obligatorie, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
    (2) Salariatul este obligat:
    a) să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă;
    b) să îndeplinească normele de muncă stabilite;
    c) să respecte cerinţele regulamentului intern al unităţii şi să poarte în permanenţă asupra sa permisul nominal de acces la locul de muncă, acordat de angajator;
    d) să respecte disciplina muncii;
    d1) să manifeste un comportament nediscriminatoriu în raport cu ceilalţi salariaţi şi cu angajatorul;
    d2) să respecte dreptul la demnitate în muncă al celorlalţi salariaţi;
    e) să respecte cerinţele de securitate şi sănătate în muncă;
    f) să manifeste o atitudine gospodărească faţă de bunurile angajatorului şi ale altor salariaţi;
    g) să informeze de îndată angajatorul sau conducătorul nemijlocit despre orice situaţie care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau pentru integritatea patrimoniului angajatorului.
    h) să achite contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în modul stabilit;
    i) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia în vigoare, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective.


IV. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIUNILE ANGAJATORULUI
4. Drepturile şi obligaţiile angajatorului se stabilesc în Regulamentul intern al unităţii, ţinându-se cont de prevederile art. 10 din Codul Muncii şi specificul de activitate al unităţii.
  Angajatorul are dreptul:
    a) să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă cu salariaţii în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative;
    b) să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului;
    c) să stimuleze salariaţii pentru munca eficientă şi conştiincioasă;
    d) să tragă salariaţii la răspundere disciplinară şi materială în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
    e) să emită acte normative la nivel de unitate;
    f) să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să adere la ele.
    (2) Angajatorul este obligat:
    a) să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor colective;
    b) să respecte clauzele contractelor individuale de muncă;
    c) să aprobe, în prima lună de la începutul activităţii unităţii, iar în continuare – în prima lună a fiecărui an calendaristic, statele de personal ale unităţii şi, în termen de 2 luni de la data aprobării acestora, să prezinte (în formă scrisă sau electronică), cu excepţia autorităţilor publice centrale şi locale, un exemplar al statelor de personal inspecţia teritorială de muncă în a cărui rază de competenţă este amplasată unitatea;
    d) să acorde salariaţilor munca prevăzută de contractul individual de muncă şi un permis nominal de acces la locul de muncă;
    e) să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă;
    f) să asigure salariaţii cu utilaj, instrumente, documentaţie tehnică şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de muncă;
    f1) să asigure egalitatea de şanse şi de tratament tuturor persoanelor la angajare potrivit profesiei, la orientare şi formare profesională, la promovare în serviciu, fără nici un fel de discriminare;
    f2) să aplice aceleaşi criterii de evaluare a calităţii muncii, de sancţionare şi de concediere;    f3) să întreprindă măsuri de prevenire a hărţuirii sexuale la locul de muncă, precum şi măsuri de prevenire a persecutării pentru depunere în organul competent a plîngerilor privind discriminarea;    f4) să asigure condiţii egale, pentru femei şi bărbaţi, de îmbinare a obligaţiilor de serviciu cu cele familiale;   
     f5) să introducă în regulamentul intern al unităţii dispoziţii privind interzicerea discriminărilor după oricare criteriu şi a hărţuirii sexuale;
    f6) să asigure respectarea demnităţii în muncă a salariaţilor;
    g) să asigure o plată egală pentru o muncă de valoare egală;
    h) să plătească integral salariul în termenele stabilite de prezentul cod, de contractul colectiv de muncă şi de contractele individuale de muncă;
    i) să poarte negocieri colective şi să încheie contractul colectiv de muncă în modul stabilit de prezentul cod;
    j) să furnizeze reprezentanţilor salariaţilor informaţia completă şi veridică necesară încheierii contractului colectiv de muncă şi controlului asupra îndeplinirii lui;
    k) să îndeplinească la timp prescripţiile organelor de stat de supraveghere şi control, să plătească amenzile aplicate pentru încălcarea actelor legislative şi altor acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii;
    l) să examineze sesizările salariaţilor şi ale reprezentanţilor lor privind încălcările actelor legislative şi ale altor acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, să ia măsuri pentru înlăturarea lor, informînd despre aceasta persoanele menţionate în termenele stabilite de lege;
    m) să creeze condiţii pentru participarea salariaţilor la administrarea unităţii în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
    n) să asigure salariaţilor condiţiile social-sanitare necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de muncă;
    o) să efectueze asigurarea socială şi medicală obligatorie a salariaţilor în modul prevăzut de legislaţia în vigoare;
    p) să repare prejudiciul material şi cel moral cauzat salariaţilor în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;
    r) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de prezentul cod, de alte acte normative, de convenţiile colective, de contractul colectiv şi de cel individual de muncă.


V. TIMPUL DE MUNCĂ
5. Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din _____________________________
                                                                                                                                                                                  (denumirea unităţii)
nu poate fi mai mare de 40 ore pe săptămână.
5.1. Pentru anumite categorii de salariaţi a căror muncă implică un efort deosebit, durata timpului de muncă se stabileşte pe o durată de ______ ore, ţinându-se cont de prevederile legislaţiei în vigoare.
5.2. Săptămâna de muncă se stabileşte de ___ zile cu ________ zile de odihnă.
5.3. Începutul zilei de muncă – ora _______.
Pauza pentru odihnă şi masă – de la ora ____ până la ora ______.
Sfârşitul zilei de muncă – ora ______.
Pauza intră sau nu intră în timpul de muncă (se va menţiona obligatoriu).
5.4. Prin acordul dintre salariat şi angajator, pentru unele categorii de salariaţi se poate stabili un alt program zilnic de lucru decât cel general.
5.5. Munca suplimentară, de regulă, nu se admite.
Angajarea la munca suplimentară poate fi dispusă numai în cazurile prevăzute de lege (se va ţine cont de prevederile art. art. 104, 105, 106 din Codul muncii).
5.6. La solicitarea  angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor (organului sindical) această limită poate fi extinsă până la 240 ore.
5.7. Angajatorul este obligat să ţină evidenţa exactă, în modul stabilit, a timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, în zilele de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare.
5.8. Munca forţată (obligatorie) este interzisă.
Prin muncă forţată (obligatorie) se înţelege orice muncă sau serviciu impus salariatului sub ameninţare sau fără acordul acestuia (se poate în Regulament de specificat prevederile art. 7 din Codul muncii).
5.9. Încălcarea termenilor stabilite de plată a salariului sau achitarea parţială a acestuia, se consideră muncă forţată.

VI. TIMPUL DE ODIHNĂ
6. La elaborarea acestui capitol se va ţine cont obligatoriu de prevederile art. art. 107-111 din Codul muncii.
6.1. Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii
_______________________________.
                           (denumirea unităţii)
Renunţarea totală sau parţială la concediu din partea salariatului este nulă.
6.2. Durata minimă a unui concediu anual de odihnă plătit se stabileşte (este) de 28 zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.
6.3. Pentru salariaţii care activează în condiţii nocive de muncă pot fi stabilite concedii anuale de odihnă suplimentare prin convenţiile colective, contractele colective şi individuale de muncă.
6.4. Prin Regulamentul intern mai pot fi stabilite concedii suplimentare pentru mamele cu mulţi copii.
6.5. Concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la instituţia respectivă.
Salariaţilor transferaţi dintr-o unitate la __________________________________, li se poate
                                                                                                                                        (denumirea unităţii)
acorda concediul anual de odihnă şi înainte de expirarea a 6 luni de muncă după transfer.
6.6. Concediul anual de odihnă, pentru următorii ani de muncă, poate fi acordat salariatului în orice timp al anului, conform programului de acordare a concediilor anuale de odihnă.
6.7. Concediul de odihnă anual se acordă pentru anul calendaristic, iar programarea se face cu cel puţin 2 săptămâni înainte de sfârşitul fiecărui an, de  către angajator, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor.
6.8. Concediul anual de odihnă se acordă salariatului în baza unui ordin (dispoziţie, decizie, hotărâri).
Despre data începerii concediului salariatul va fi prevenit cu cel puţin 2 săptămâni înainte.
Concediul anual de odihnă poate fi acordat integral sau fracţionat în două părţi  (în baza unei cereri scrise), dintre care una nu poate fi mai mică de 14 zile calendaristice.
6.9. Indemnizaţia de concediu se plăteşte de către angajator cu cel puţin _____ zile calendaristice înainte de plecarea în concediu.
6.10. Neacordarea concediului anual de odihnă timp de 2 ani consecutiv este interzisă.
Nu se admite înlocuirea concediului anual de odihnă nefolosit prin compensaţie bănească.
Această înlocuire se poate face numai în cazul de suspendare sau încetare a contractului individual de muncă.
6.11. Rechemarea salariatului din concediul anual de odihnă plătit se face prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului, numai cu acordul în scris al salariatului şi numai pentru situaţii de serviciu neprevăzute, care cer prezenţa acestuia la serviciu.
În caz de rechemare, salariatul nu este obligat să restituie indemnizaţia pentru zilele nefolosite din concediu.
Plata muncii salariatului rechemat se efectuează în baze generale.
Zilele nefolosite de concediu se acordă la încetarea situaţiei respective sau la acordul părţilor, printr-un ordin al angajatorului, ele fiind fără menţinerea salariului.
6.12. Femeilor salariate din ____________________________________________________
                                                                                                                                                        (denumirea unităţii)
li se acordă concedii sociale conform legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova.
          



          6.13. Concediul neplătit
    (1) Din motive familiale şi din alte motive întemeiate, în baza unei cereri scrise, salariatului i se poate acorda, cu consimţămîntul angajatorului, un concediu neplătit cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice, în care scop se emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre).
    (2) Unuia dintre părinţii care au 2 şi mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 14 ani (sau un copil invalid), părinţilor singuri necăsătoriţi care au un copil de aceeaşi vîrstă li se acordă anual, în baza unei cereri scrise, un concediu neplătit cu o durată de cel puţin 14 zile calendaristice. Acest concediu poate fi alipit la concediul de odihnă anual sau poate fi folosit aparte (în întregime sau divizat) în perioadele stabilite de comun acord cu angajatorul.

          6.14. Calcularea vechimii în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual
      (1) În vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual se includ:
                       a) timpul cînd salariatul a lucrat efectiv;
                       b) timpul cînd salariatul nu a lucrat de fapt, dar i s-a menţinut locul de muncă
                           (funcţia) şi salariul mediu integral sau parţial;
                       c) timpul absenţei forţate de la lucru – în cazul eliberării nelegitime din serviciu sau        
                           transferului nelegitim la o altă muncă şi al restabilirii ulterioare la locul de muncă;
                      d) timpul cînd salariatul nu a lucrat de fapt, dar şi-a menţinut locul de muncă (funcţia)        
                          şi a primit diferite plăţi din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu excepţia 
                          concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani;
                       e) alte perioade de timp prevăzute de convenţiile colective, de contractul colectiv sau  
                          de cel individual de muncă, de regulamentul intern al unităţii.
        (2) Dacă convenţiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd
              altfel, în vechimea în muncă, care dă dreptul la concediul de odihnă anual, nu se includ:
                         a) timpul absenţei nemotivate de la lucru;
                         b) perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani;
                         c) perioada aflării în concediu neplătit cu o durată mai mare de 14 zile calendaristice;
                         d) perioada suspendării contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor



VII. PROTECŢIA ŞI IGIENA MUNCII
7. Angajatorul poartă responsabilitate pentru asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii:
(se enumără conform prevederilor art. 225 din Codul muncii).
7.1. Salariaţii au următoarele obligaţii în domeniul protecţiei muncii:
(se enumără conform prevederilor art. 226 din Codul muncii; drepturile şi garanţiile conform art. 227 şi 228 al Codului muncii).
7.2. Cercetarea accidentelor de muncă se face conform prevederilor Legii cu privire la protecţia muncii.
7.3. Persoanele cu funcţii de răspundere şi salariaţii vinovaţi de încălcarea normelor de protecţie a muncii poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.









VIII. STIMULĂRILE ŞI SANCŢIUNILE
8. Pentru îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, se folosesc următoarele stimulări:
a)       mulţumiri;
b)       acordarea de premii;
c)       distingerea cu un cadou de preţ;
d)       alte stimulări.
8.1. Stimulările se fac printr-un ordin al angajatorului, de comun cu organul sindical al unităţii, se aduc la cunoştinţa colectivului de muncă şi se înscriu în carnetul de muncă al salariatului.
8.2. Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul poate aplica următoarele sancţiuni disciplinare:
a)       avertisment;
b)       mustrare;
c)       mustrarea aspră;
d)       concedierea.
8.3. Aplicarea amenzilor şi a altor sancţiuni pecuniare pentru încălcarea disciplinei de muncă este interzisă.
8.4. Pentru aceeaşi abatere disciplinară se aplică doar o singură sancţiune.


IX. PRINCIPII FINALE
9. Prezentul Regulament se aduce la cunoştinţă fiecărui salariat al ______________________
                                                                                                                                                                                               (denumirea unităţii)
contra semnătură, de către angajator şi are efecte juridice de la data semnării de către salariat.
9.1. Orice modificare sau completare a prezentului Regulament se face cu respectarea art. 198 din Codul muncii.

Комментариев нет:

Отправить комментарий